Frontiere şi vize

frontex

Accesul în Europa într-o lume globalizată

Crearea Frontex în 2004 a marcat un progres important în dezvoltarea unei gestionări comune a frontierelor externe. Aceasta este însoţită de intrarea în vigoare a Codului vizelor şi de implementarea progresivă a sistemului de informaţii privind vizele. În această perspectivă, Programul de la Stockholm încearcă să concilieze securizarea frontierelor şi facilitarea fluxurilor.


■ Gestionarea integrată a frontierelor externe

Uniunea trebuie să continue să faciliteze accesul legal pe teritoriul statelor sale membre, luând măsuri în acelaşi timp pentru a contracara imigraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră şi menţinând un nivel ridicat de securitate.

Programul de la Stockholm încearcă să concilieze securizarea frontierelor şi facilitarea fluxurilor

În acest scop, este esenţial ca activităţile agenţiei Frontex şi cele ale Biroului European de Sprijin pentru Azil să fie coordonate în ceea ce priveşte primirea migranţilor la frontierele externe ale Uniunii, în special pentru identificarea fluxurilor mixte.  Programul de la Stockholm lansează astfel dezbaterea privind dezvoltarea pe termen lung a Frontex şi fezabilitatea creării unui sistem european de poliţişti de frontieră.

Pentru a optimiza controlul la frontiere, implementarea sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie şi implementarea sistemului de informaţii privind vizele rămân obiective prioritare. În plus, va fi continuată dezvoltarea progresivă a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) la frontierele meridionale şi orientale. Eurosur vizează punerea în aplicare a unui sistem care face apel la tehnologii moderne şi care favorizează interoperabilitatea şi aplicarea normelor uniforme de supraveghere a frontierelor.


■ Politica privind vizele

UE şi statele membre vor putea beneficia de aceste evoluţii pentru a intensifica cooperarea consulară la nivel regional

Politica aceasta se înscrie într-o viziune mai largă care ţine seama de preocupări relevante în politica internă şi externă. UE şi statele membre vor putea să exploateze aceste evoluţii pentru a intensifica cooperarea consulară la nivel regional prin programe în acest domeniu care ar putea include, în special, crearea unor centre comune pentru solicitarea de vize.

UE va reexamina periodic lista ţărilor terţe ai căror resortisanţi sunt sau nu sunt supuşi obligativităţii vizelor, în conformitate cu criterii adecvate legate, de exemplu, de imigraţia ilegală, ordinea publică şi securitatea, criterii care ţin seama de obiectivele politicii interne şi externe a Uniunii. UE va garanta, între altele, respectarea principiului reciprocităţii în ceea ce priveşte obligativitatea vizelor.