Imigraţie şi azil
O Europă a responsabilităţii, solidarităţii şi parteneriatului în materie de migraţie şi azil
Centre pour demandeurs d'asile à Malte
În cadrul Programului de la Tampere, Consiliul a adoptat o serie de directive care instituie norme comune în materie de imigraţie (de exemplu, directiva din 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei). În ceea ce priveşte azilul, directivele privind condiţiile de primire, procedurile de acordare, calificarea şi regulamentul de la Dublin vizează acelaşi obiectiv general: uniformizarea domeniului de aplicare a azilului şi stabilirea bazelor unui sistem european comun de azil. Programul de la Stockholm are în vedere atât reglementarea eficientă a imigraţiei, cât şi un drept european la azil mai coerent şi mai echitabil.
■ O politică dinamică şi cuprinzătoare privind migraţia
În contextul provocărilor demografice majore cu care se va confrunta Uniunea în viitor, politicile flexibile în materie de imigraţie vor avea o contribuţie importantă la performanţele economice pe termen lung ale Uniunii. Legătura dintre migraţie şi integrare rămâne esenţială în ceea ce priveşte valorile fundamentale ale Uniunii. Acţiunea UE are la bază principiile stabilite în abordarea globală a migraţiilor, precum şi în Pactul european privind imigraţia şi azilul. Trebuie menţinut un echilibru între cele trei dimensiuni ale abordării globale:
Programul de la Stockholm are în vedere atât reglementarea eficientă a imigraţiei, cât şi un drept european la azil mai coerent şi mai echitabil
Legătura dintre migraţie şi integrare rămâne esenţială în ceea ce priveşte valorile fundamentale ale Uniunii.
Politicile în domeniul migraţiei trebuie să fie mai bine coordonate cu cele care au în vedere dezvoltarea.
- promovarea mobilităţii şi a migraţiei legale,
- optimizarea legăturii dintre migraţie şi dezvoltare şi
- combaterea imigraţiei ilegale.
Politicile în domeniul migraţiei trebuie să fie mai bine coordonate cu cele care au în vedere dezvoltarea. În acest scop, se are în special în vedere îmbunătăţirea la nivel european a sistemelor de transfer de fonduri ale lucrătorilor imigranţi. Uniunea ar trebui să încurajeze crearea unor regimuri de admitere flexibile care să răspundă necesităţilor statelor membre şi care să permită migranţilor să îşi valorizeze deplin aptitudinile şi competenţele, pentru a favoriza o mai bună adecvare între oferta şi cererea de forţă de muncă pe piaţa europeană a muncii. Uniunea Europeană trebuie să asigure tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere legală pe teritoriul statelor sale membre. O politică de integrare mai viguroasă ar trebui să urmărească acordarea de drepturi şi obligaţii acestor persoane, comparabile cu cele ale cetăţenilor Uniunii. Cooperarea europeană poate contribui la politici de integrare mai eficiente în statele membre prin oferirea de stimulente şi sprijin pentru acţiunea acestora.
Combaterea traficului de fiinţe umane şi a facilitării trecerii ilegale a frontierei, gestionarea integrată a frontierelor şi cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit, coroborate cu cooperarea poliţienească şi judiciară, trebuie să rămână priorităţi majore în acest sens. Este important să se asigure că punerea în aplicare a instrumentelor adoptate în domeniul returnării şi a sancţiunilor împotriva angajatorilor, precum şi a acordurilor de readmisie în vigoare este monitorizată pentru a asigura aplicarea efectivă a acestor instrumente. Minorii neînsoţiţi care sosesc în statele membre din ţări terţe reprezintă un grup deosebit de vulnerabil care necesită o atenţie deosebită şi soluţii adaptate.
■ Azilul: un spaţiu comun de protecţie şi solidaritate
Sistemul european comun de azil (SECA) trebuie să se bazeze pe norme avansate în materie de protecţie, prevenind în acelaşi timp abuzurile. Obiectivul este ca SECA să fie adoptat până la sfârşitul anului 2012.
Uniunea cooperează cu ţările terţe care găzduiesc un număr însemnat de refugiaţi.
Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) ar trebui să continue dezvoltarea unei platforme comune de formare pentru agenţii naţionali cu atribuţii în materie de azil, îndeosebi pe baza programului de formare european în materie de azil.
Ar trebui promovată solidaritatea efectivă cu statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite. Prin urmare, ar trebui elaborate mecanisme pentru partajarea voluntară şi coordonată a responsabilităţilor între statele membre.
Uniunea cooperează cu ţările terţe care găzduiesc un număr însemnat de refugiaţi. EASO ar trebui să fie implicat deplin în dimensiunea externă a SECA. În relaţia cu ţările terţe, Uniunea are, de asemenea, responsabilitatea de a insista asupra importanţei aderării la Convenţia de la Geneva din 1951 şi la protocolul la aceasta, precum şi asupra punerii lor în aplicare.